Aerul e viu şi proaspăt!... el trezeşte şi înviePeptul, inima şi ochii peste carii lin adie.Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios,Aşteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos.Ceru-n zare se roteşte; mii de vrăbii deşteptateCiripesc şi se alungă pe girezi netrierate.Balta vesel clocoteşte de-un concert asurzitor,Şi din ochiuri se înalţă cârd de raţe ca un nor.Pintre stuhul ce se mişcă iată-o luntre vânătoare!Şerpii lungi se-ncolăcează sub a nufărilor floare;Raţele prin moşunoaie după trestii se ascund,Şi pe sus nagâţii ţipă, lişiţele dau în fund.Răspândind fiori de moarte, luntrea cea de arme plinăCând la umbră se doseşte, când s-arată la lumină;Iar pe mal în liniştire, un bătlan, păşind încet,Zice: „Nu-i peirea lumei... vânătorul e poet