Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridicăŞi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaurCe în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verdeŞi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se perde,Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,Cum adoarme la bulboace, săpând malul năsipos.Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprintioară,Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor,Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la valeCu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale.Lunca-n giuru-mi clocoteşte; o şopârlă de smaraldCată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald